• Antet Interior
  • Antet Interior1
  • Antet Interior2
  • Antet Interior3

Monumente Podgoria Sebeș-Apold

SEBEŞ

Oraşul a fost întemeiat în secolul al XII-lea de coloniştii saşi veniţi la chemarea regelui Ungariei. În cele mai vechi documente istorice care atestă existenţa Sebeşului, localitatea poartă numele de "Malembach" (1245), "Millenbach" (1309), denumiri care derivă din săsescul "Malemboch", însemnând "râu care poartă mult pietriş", lucru care corespunde realităţii geografice. Între monumentele reprezentative  amintim: Biserica Evanghelică-Lutherană edificată în stil gotic în sec. XIII-XIV. A fost renovată ulterior în stilul Renaşterii; Turnul octogonal, situat lângă Mănăstirea Franciscană; Monumentul Eroilor Români din Primul Război Mondial. Monumentul este amplasat în cimitirul romano-catolic din oraşul Sebeş şi a fost ridicat în memoria eroilor români din Primul Război Mondial. Obeliscul, cu înălţimea de 1,6 m, este realizat din calcar cioplit, fiind susţinut de o bază simplă, de formă paralelipipedică. Pe placa din marmură aflată pe trunchiul monumentului se află un înscris comemorativ: „În amintirea eroilor căzuţi în războiul mondial 1914-1918“. Înscrisul este realizat şi în limba germană.

Sebeş, Biserica de zid "Adormirea Maicii Domnului"
Situatǎ în mijlocul cimitirului ortodox, în imediata apropiere a vestigiilor unui lǎcaş anterior (sec. XVII), biserica a fost construitǎ între anii 1778-1783. Edificiul se compune dintr-o navǎ dreptunghiularǎ acoperitǎ cu o boltǎ semicilindricǎ, absidǎ semicircularǎ decroşatǎ la exterior şi turn-clopotniţǎ alipit faţadei de vest. Iniţial, biserica a avut un iconostas de zid, înlocuit în anul 1899 cu unul de lemn, a cǎruin execuţie a fost încredinţatǎ unei firme de “sculptori şi auritori diplomaţi” din Berlişte (Ungaria), prin meşterii Nistor şi Iosif Bosioc, pictarea icoanelor revenind pictorului academic Ioan Zaicu din Jimbolia. O contribuţie aparte la înfrumuseţarea lǎcaşului cu décor mural a avut pictorul Sava Henţia (1848-1904), originar din Sebeşel (jud. Alba), bolta altarului pǎstrând încǎ o reprezentare monumentalǎ a Maicii Domnului, înfǎţişatǎ ca reginǎ a cerurilor. Terminatǎ în 1902, fresca din altar este, de fapt, a doua comandǎ solicitatǎ de enoriaşi artistului, în zestrea bisericii aflându-se şi un epitaf pe care Henţia şi-a pus semnǎtura în 1896.

Sebeş, Biserica de zid cu hramul "Schimbarea la Faţă"
Zidită la 1818 din iniţiativa şi cu sprijinul financiar al episcopului greco-catolic Ioan Bob şi al unor familii de negustori macedo-români din cartierul Greci, clădirea este o biserică-sală formată dintr-un pronaos suprapus de turnul-clopotniţă, navă dreptunghiulară şi altar semicircular la interior şi poligonal la exterior. Exteriorul bisericii atrage atenţia prin bogăţia şi varietatea elementelor de articulare ale faţadei principale, tratate în spiritul barocului târziu. La interior, amvonul şi iconostasul păstrează arhitectura originală, de inspiraţie clasicistă, pictura fiind însă afectată de intervenţii ulterioare.

Sebeş, Biserica de zid cu hramul "Învierea Domnului"
Edificarea unei noi biserici pentru românii din Sebeş s-a impus cu necesitate la începutul secolului XIX, comunitatea ortodoxǎ – numeroasǎ şi puternicǎ la acea datǎ – simţind nevoia unui lǎcaş de cult mai amplu şi mai impozant. Lucrǎrile de construcţie încep în ziua de 27 mai 1819, dupǎ încheierea contractului între parohul Zaharia Moga (fratele episcopului Vasile Moga) şi inginerul Balog Antal din Cluj. Desfǎşuratǎ anevoios şi cu unele întreruperi, construcţia se încheie în anul 1824. Arhitectural, edificiul face parte din categoria bisericilor-salǎ, fiind alcǎtuit dintr-o navǎ unicǎ, deosebit de amplǎ, continuatǎ spre rǎsǎrit cu o absidǎ semicircularǎ decroşatǎ, cu turn-clopotniţǎ amplasat pe faţada de vest.
Podoaba cea mai de preţ a lǎcaşului o constituie iconostasul de lemn, sculptat de maestrul Ştefan Pǎtru din Sibiu la 1826. Valoarea şi unicitatea ansamblului rezultǎ însǎ din calitatea picturilor, comandate pictorului Constantin Lecca, prezenţa sa la Sebeş fiind singularǎ în arta religioasǎ din judeţul Alba.

Lancrăm, biserica “Adormirea Maicii Domnului”. Lucrările la ridicarea bisericii au început în 1760 şi au durat până în 1803. În scurtă vreme el s-a dovedit neîncăpător, la 1860 făcându-se o cerere de amplificare a lăcaşului. Modificările au fost aduse abia la 1899-1900, dar a rezultat un edificiu nou, cu plan treflat – apariţie neobişnuită în arhitectura bisericilor de zid din judeţul Alba. Reconstruită, biserica a fost înzestrată cu un nou iconostas, sculptat în lemn de Fritz Elger din Sibiu şi împodobit cu icoane comandate la firma Iosif Hofrichters Sohn Reichenan din Boemia.

Petreşti, biserica românească veche. Edificiul de zid monumental, alcătuit din absidă semicirculară acoperită cu o semicalotă, navă dreptunghiulară boltită semicilindric şi turn-clopotniţă la vest, înălţat la 1846 şi bogat înzestrat cu carte de cult, a fost demolat la 1988 şi înlocuit cu cel actual. Iconostasul, pictat la 1900, şi o serie de icoane pe lemn şi sticlă, majoritatea aparţinând centrului Laz, au supravieţuit în muzeul amenajat într-o anexă a noii biserici.

Petreşti, biserica evanghelică (monument istoric, grupa A). Din fostul ansamblu al bisericii evanghelice fortificate din Petreşti se mai păstrează, în stare avansată de ruină, masivul turn romanic în formă de donjon şi fortificaţia ovală de zid. Întemeierea basilicii la începutul secolului al XIV-lea este atribuită renumitei familii nobiliare locale Henning, incinta de apărare fiind construită în secolul XV, odată cu intensificarea expediţiilor de jaf otomane.

Răhău, biserica “Sf. Gheorghe”. În imediata apropiere a bisericii de lemn construite în 1764 a fost ridicată, între 1780-1800, actuala biserică, cu absida semicirculară la interior şi poligonală la exterior, navă dreptunghiulară şi turn-clopotniţă la vest, acoperite cu ajutorul bolţilor sprijinite pe calote pe pandantivi. În partea de vest a navei, foişorul de lemn conservă singura mărturie din vechea biserică: grinda-meşter cu anul inscripţionat – 1764. În 1899 vechea tâmplă de lemn, “ruinată”, a fost înlocuită cu alta lucrată de “pictorul şi auritorul Filip Mateiu din Bocşa Montană”. La 1815 biserica a fost zugrăvită de Vasile Muntean din Sălişte, opera sa fiind astăzi ascunsă privirilor de noul strat pictural aşternut în 1996-1997. În zestrea bisericii au mai intrat, la 1898, patru icoane semnate de Sava Henţia – păstrate astăzi în casa parohială.
Alături de aceste monumente, Casa memorială Lucian Blaga ne încântă privirile de cum păşim pe poartă. Este locul în care s-a născut la 9 mai 1895 una dintre personalitate impunătoare a culturii interbelice, filosof, scriitor şi profesor universitar, Lucian Blaga.
Peisajul cultural al zonei este întregit de monumentul naturii de la Râpa Roşie, numită şi Catedrala Roşie,  rezervaţie geologică, la cca 3 km de oraşul Sebeş.

Altar Sebes
Bis Carpinis
Bis Evang Cilnic
Bis Evang Garbova
Bis Evang Petresti
Bis Evang Reciu
Bis Evang Sebes
Bis Evang Sebes1
Bis Lancram
Bis Rahau
Bis Veche Petersti 1975
Biserica Deal
Casa Memoriala L Blaga
Cetatea Cilnic
Cetatea Sebes
Deal.inscriptie
Fresca Carpinis
Iconostas Bis Adormirea Sebes
Iconostas Lancram
Iconostas Lecca Sebes
Interior Cetatea Cilnic
Rapa Rosie Sebes
Rapa Rosiesebes
Schimbarea La Fata Sebes
Sebes Adormirea
Sebes Invierea
Turn Cilnic

Comuna Câlnic:

Cîlnic, biserica evanghelică (monument istoric, grupa A). De tip sală, cu absida altarului poligonală şi decroşată, biserica a fost înălţată în secolul XV, în locul unui edificiu romanic databil la mijlocul veacului al XIII-lea. Biserica a suferit ample transformări în stil neogotic în anii 1868-1869, tot din acei ani datând şi principalele piese de mobilier (altar, amvon, cristelniţă, strane, orga adusă de la Viena). Din vechiul mobilier se mai păstrează două strane în stil baroc, policromate, realizate în jurul anului 1770 de un atelier din Sighişoara.

Cîlnic, cetatea medievală (monument istoric, UNESCO). Înălţată de greavul Chyl probabil după 1267, după stingerea liniei masculine a familiei, cetatea, ajunsă în posesia lui Ioan Geréb de Vingard, a fost vândută comunităţii săseşti locale, care, în 1430, a ridicat o nouă incintă în jurul donjonului masiv, supranumit Siegfried, şi a capelei, a cărei construcţie se datează la sfârşitul secolului XIII.
DEAL, biserica ortodoxă “Sf. Treime”. Construită cel mai probabil în 1770, pictată în 1789 de Stan Popovici din Orăştie şi Ianăş Covaci – conform inscripţiei biserica a suferit în 1890 de pe urma prăbuşirii bolţilor, sub propria lor greutate. Refacerile din 1891, când naosul şi altarul au fost tăvănite, au presupus probabil şi ridicarea turnului-clopotniţă. Pictura cea actuală datează din 1968, datorându-i-se lui Sarvin Zamora.
Comuna Gîrbova:

Cărpiniş, Biserica ortodoxă “Adormirea Maicii Domnului” (monument istoric, grupa A).  Ridicată în 1771, cu plan dreptunghiular alungit, absidă heptagonală la exterior şi semicirculară în interior, naos alcătuit din două travee pătrate şi pronaos cu două încăperi, cea de vest înglobând şi baza turnului-clopotniţă, biserica a fost împodobită cu pictură în 1805 şi 1810.

Gîrbova, cetăţile medievale, (monument istoric, grupa A). Plasată în centrul localităţii, fără menţiuni documentare, compusă din donjon, capelă şi incintă, cetatea a fost ridicată în secolele XIII-XIV de familia greavilor locali, apoi a ajuns în stăpânirea comunităţii, care i-a adăugat o nouă incintă şi, în secolul XIX, a transformat donjonul în turn-clopotniţă, prin supraînălţare. O altă cetate se înălţa la sud-vest de localitate, la o distanţă de 4 km, databilă şi ea în secolele XIII-XIV. Incinta, prevăzută cu un val şi două şanţuri, se păstrează pe alocuri până la circa 4 m înălţime.

Gîrbova, biserica evanghelică (monument istoric, grupa A). Construită în stil romanic în jurul anului 1280, cu trei nave, cea centrală tăvănită, cele laterale cu bolţi în cruce, biserica este astăzi o ruină clopotniţa mai conservă încă o fereastră geminată, cu capitel cubic.

Reciu, Biserica evanghelică (monument istoric, grupa B). Din biserica-sală romanică ridicată în secolul XIII a mai supravieţuit doar arcul de triumf. O construcţie gotică s-a înălţat în secolul XV. Altarul baroc a fost montat în 1738. Clopotul cel mare are o inscripţie din anul 1698.