• Antet Interior
  • Antet Interior1
  • Antet Interior2
  • Antet Interior3

Monumente Podgoria Tarnave

BLAJ

Prima atestare documentară referitoare la Blaj dateazã din 1252, an în care contele Herbord a cumpărat domeniul "de la întâlnirea Târnavelor", domeniu denumit în continuare "villa Herbordi". În 1313 fiul lui Herbord, Blasius, a devenit stăpân al moşiei respective. Denumirea Blajului provine de la numele acestui Blasius. La Blaj au fost întemeiate importante instituţii de învăţământ, precum şcolile Blajului, Biblioteca Arhidiecezană (cea mai mare bibliotecă românească din Transilvania), tipografia etc. În anul 1737 Blajului i-a fost conferit statutul de oraş, fiind totodată centrul cultural al românilor „uniţi” şi al Şcolii Ardelene. În anul 1754, prin eforturile episcopului Petru Pavel Aron la Blaj şi-a deschis porţile prima şcoală publică cu limba de predare română.
Biserica de zid cu hramul "Sfinţii Arhangheli", a grecilor, Construită la 1770 în locul unui lăcaş de lemn, biserica este de tipul sală, cu altar poligonal uşor decroşat, naos dreptunghiular şi turn-clopotniţă, adăugat mai târziu. La 1776 un zugrav rămas anonim a pictat şirul icoanelor împărăteşti, din care se mai păstrează astăzi trei, cea de-a patra, a Maicii Domnului cu Pruncul fiind astăzi o lucrare a lui Iacov din Răşinari adusă de la mănăstirea Ciunga. Restul tâmplei, sculptate de Ion tâmplarul din Ţara Românească, conform unei inscripţii din spatele uşilor împărăteşti, a fost zugrăvit de Simon din Bălgrad cândva după 1789.

Biserica de zid cu hramul "Intrarea în biserică a Maicii Domnului", Construită în 1860, prin strădania episcopului Grigore Maior, biserica s-a prăbuşit în 1978, rămânând din vechea construcţie doar turnul-clopotniţă. Dezastrul a avut consecinţe catastrofale nu numai asupra edificiului, ci şi a iconostasului, zugrăvit la 1789 de Simon din Bălgrad, operă de mare rafinament artistic, din care au supravieţuit doar două icoane şi uşile împărăteşti.

Catedrala Sfânta Treime din Blaj,  Înălţarea catedralei greco-catolice din Blaj se datorează în primul rând strădaniei episcopului Inochentie Micu, care, la scurtă vreme după luarea în stăpânire a noii reşedinţe, a încheiat un contract cu arhitectul Curţii imperiale, Johannes Martinelli, în vederea edificării mănăstirii, reşedinţei şi bisericii episcopale.
Sunt documentate două etape constructive: 1741-1749, construcţia propriu-zisă, la dimensiuni mai reduse, cu un singur turn în faţadă, şi 1835-1842, când nava a fost alungită, au fost înălţate cele două turnuri, s-a amenajat terasa cu balustradă, iar absida altarului, redimensionată, a fost prevăzută cu două sacristii. Cupola care acoperă traveea de est a navei a fost zugrăvită, la 1748-1749, de Iacov din Răşinari. Resturi de frescă, mult mai târzii, se mai păstrează în altar.
Cea mai spectaculoasă podoabă a interiorului este iconostasul, operă a pictorului arădean Ştefan Teneţchi din 1765.

Câmpia Libertăţii a fost locul unde s-au ţinut două adunări naţionale în timpul revoluţiei de la 1848. Pe câmp a fost înălţat un monument compus dintr-o piesă centrală, numită "Gloria" şi 26 de busturi înfăţişând conducători ai Revoluţiei de la 1848, precum şi figuri remarcabile ale culturii române. Sculptori precum Ion Vlasiu, Ion Irimescu, Ion Jalea şi Marius Butunoiu au contribuit la realizarea acestui monument.

Comuna Cetatea de Baltă:

Cetatea de Baltă, cetatea medievală şi castelul Bethlen-Haller (monument istoric, grupa A). Menţionată în documente ca cetate regală, în folosinţa vicevoievozilor Transilvaniei, amplasată în locul numit Luncă, la sud-vest de localitate, ridicată la mijlocul secolului XIII, amplificată în secolul XIV, donată lui Ştefan cel Mare de regele Matia Corvin, cetatea medievală a rămas în stăpânirea domnilor moldoveni până în anul 1556, când a fost demolată din ordinul principelui Ioan Sigismund Zápolya. O movilă îi mai trădează astăzi urmele pe câmpul folosit pentru agricultură. În partea de nord-est a localităţii, castelul nobiliar, menţionat documentar din secolul XVI, a fost refăcut radical de contele Ştefan Bethlen, între 1615-1624, după modelul castelului Chambord din Franţa. O nouă refacere, în stil baroc, are loc în 1769-1773, când este amenajat şi parcul, ansamblul fiind înconjurat cu un zid prevăzut cu o monumentală poartă de acces.

Cetatea de Baltă, biserica reformată, (monument istoric, grupa A). Cu altarul şi nava gotice şi un turn masiv rezultat din unirea a două turnuri ce trădează o fază romanică, biserica se datează spre sfârşitul secolului al XIII-lea. Decorului în fresce din 1525, tencuit după aderarea comunităţii la Reformă, i-a luat locul, în secolul XVII, un tavan casetat renascentist. Biserica mai păstrează un clopot datat 1417 şi câteva lespezi funerare ale familiilor Patocsy şi Kendi.

Tătârlaua, biserica evanghelică,(monument istoric, grupa A). Încadrată în secolul al XV-lea şi aparţinând stilistic goticului târziu, biserica evanghelică este cunoscută mai degrabă prin valorosul său altar poliptic, decât prin caracteristicile arhitectonice şi tipologice: biserică-sală cu turn clopotniţă la vest şi altar poligonal la est. După reparaţiile din anul 1829, din întregul ansamblu fortificat s-a mai păstrat incinta de apărare cu turnul de vest. Realizat în anul 1508 de pictorul Vincentius Cibiniensis (din Sibiu) şi sculptorul Simon, altarul cuprinde 12 compoziţii dispuse pe canaturi şi în scrinul central, la care se adaugă predela cu scene biblice şi figuri de sfinţi.

Bălcaciu, biserica evanghelică, (monument istoric, grupa B). Partea cea mai veche a construcţiei este corul gotic târziu (sfârşitul secolului al XV-lea), devenit parte integrantă a sistemului de apărare, alături de incinta dublă, prevăzută cu turnuri. Proporţiile neobişnuit de înalte ale corului, datorate supraetajărilor, complexitatea şi varietatea componentelor de apărare (metereze, drumul de strajă acoperit, contraforţii puternici şi înalţi), toate grefate unui locaş de cult, includ biserica evanghelică din Bălcaciu printre cele mai originale realizări de acest gen din Transilvania.

Bis Greci
Altar Tatarlaua
Ansamblu
Ansamblu Evang Valea Lunga
Bis Ref Cetatea Debalta1
Bis Evang Jidvei
Bis Evang Tatarlaua
Bis Evang Veseus
Bis Greci 1
Bis Ref Cetatea Debalta
Bis Unitariana Sinmiclaus
Castel Cetatea De Balta
Castelul Sinmiclaus
Catedrala Sf Treime
Clopotnita Tatarlaua
Intare Sinmiclaus
Interior1 Valea Lunga
Interior Jidvei
Interior Sinmiclaus
Interior Valea Lunga
Veseus Evang

Comuna Jidvei:

Jidvei, biserica evanghelică, (monument istoric, grupa A). Interpretată ca bazilică romanică cu trei nave sau ca biserică-sală în stil gotic din secolul al XV-lea, biserica dedicată Sf. Cecilia din Jidvei a fost radical transformată în cursul secolului al XVIII-lea, dobândind caracteristici arhitectonice baroce. În secolul XIX este înzestrată cu un altar de lemn pictat în stil clasic, altarul vechi, deosebit de valoros, din anul 1508, fiind dăruit bisericii evanghelice din Tătârlaua.

Zugravii de la Feisa. La mijlocul secolului al XVIII-lea se stabilea la Feisa, lângă Cetatea de Baltă, unul dintre cei mai mari zugravi români ai timpului, exponent al stilului brâncovenesc: Iacov, fiul Popii Radu din Răşinari şi fratele unui alt mare artist, Stan Zugravul din Orăştie. Activitatea sa, regăsibilă în bisericile din actualele judeţe Alba, Mureş şi Cluj şi încadrabilă cronologic între 1739-1783, a fost continuată de fiii Gheorghe şi Nicolae şi de o serie de ucenici şi colaboratori. Cei doi fii ai lui Iacov par să-şi fi creat adevărate zone de influenţă, Gheorghe fiind prezent în special în comunităţile din Munţii Apuseni şi pe cursul mijlociu al Mureşului, în vreme ce Nicolae a fost angajat să zugrăvească bisericile din arealul cuprins între Mureş şi Târnave. Ultimul reprezentant remarcabil al centrului, Porfirie Şarlea a activat în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

Veseuş, biserica evanghelică, (monument istoric, grupa B). Biserica-sală gotică ridicată în 1504, cu un altar baroc din 1794.

Sânmiclăuş, castelul Bethlen, (monument istoric, grupa A). Întreaga concepţie arhitecturală a castelului, de la planimetrie la soluţiile constructive adoptate, se datorează contelui Nicolae Bethlen. Pentru ridicarea sa a fost folosită piatra recuperată de la o fortificaţie descoperită întâmplător în vecinătatea satului Glogoveţ. Realizat în două etape (1668-1673) şi (1682-1683), castelul formează un singur corp compact, fără curte interioară, dezvoltându-se pe două nivele şi păstrând amintirea turnurilor de apărare din colţuri. Orientată spre sud, cu o perspectivă amplă asupra râului Târnava Mare, faţada principală a castelului se remarcă prin loggia dublă, deosebit de expresivă. Stilistic, castelul aparţine perioadei Renaşterii, dar maniera de tratare a loggiei etajate şi stucaturile colorate ce ornamentează bolţile camerelor vădesc influenţele barocului.

Sânmiclăuş, biserica unitariană, (monument istoric, grupa A). Din construcţia înălţată în a doua jumătate a secolului XIII s-a păstrat absida. Restul este rezultatul amenajărilor din secolul XVII – când a fost adăugat turnul – şi  din secolul XVIII – când vechile bolţi au fost înlocuite cu cele actuale, cu decoraţie în stuc. Clopotul din 1631 a fost adus din Polonia.
Sânmiclăuş, biserica reformată, (monument istoric, grupa A). Construit în 1750 în stil baroc, prin grija contelui Bethlen Gergely şi a soţiei sale, Naláczy Barbara, edificiul se evidenţiază prin simplitate şi eleganţă.

Comuna Valea Lungă:

Valea Lungă, biserica evanghelică, (monument istoric, grupa B). Biserica dedicată Sf. Spirit din Valea Lungă face parte din categoria bisericilor-sală în stil gotic înălţate în secolul al XIV-lea fără turn clopotniţă pe faţada de vest. Anii 1681-1721 inscripţionaţi pe arcul de triumf, respectiv pe zidurile navei fac referire la unele lucrări de reparaţii, pentru ca în anul 1725 nava bisericii să fie înzestrată cu un tavan de lemn, casetat şi pictat cu motive vegetal florale. Aflată în stare de ruină, vechea incintă de apărare a bisericii mai păstrează doar urmele zidurilor prevăzute cu metereze, turnuri interioare şi o poartă de acces cu galeria de lemn.