• Antet Interior
  • Antet Interior1
  • Antet Interior2
  • Antet Interior3

Viticultura, informații generale

Dacǎ o mare parte din instrumentarul viticol, ţine de inventarul agricol, cum se întâmplǎ cu sapa, cazmaua, hârleţul, şi în mǎsurǎ mai redusǎ chiar cu plugul, fierǎstrǎul, cuţitul de vie, cunoscut mai ales sub denumirea de cosor, ca şi unele vase de lemn pentru conservat vinul; cǎlcǎtorile, linurile şi teascurile, sunt legate în mod special de viticulturǎ.

Instrument pentru tǎiat corzile, sau curǎţat butucii, ca şi pentru culesul strugurilor, cosorul are diferite forme şi dimensiuni, în funcţie de specificul viţei de vie din zonǎ, acestea se împart în: cosoare cu secure şi fǎrǎ secure, ambele cunoscând diferite variante.

Pentru culesul strugurilor menţionǎm diferite tipuri de coşuri, baniţe, albii, postǎvi şi molde, în Transilvania este menţionat bota sau botul, adicǎ un vas tronconic din doage de lemn, fǎcut pentru a fi purtat în spate, acest produs de origine mediteraneanǎ, întrebuinţat frecvent în întreg Imperiul Roman.

Cǎlcǎtorile şi teascurile, constituie douǎ piese deosebit de importante pentru viticultura tradiţionalǎ,  recipientul pentru zdrobit struguri a avut mai multe denumiri şi forme; cel mai frecvent este de “cǎlcǎtor”, “cǎlcǎtoare”, “lin”, sau ”jgheab”, “cadǎ”, “uluc”, “şuroadǎ”, “ţarc”, “coteţ” şi “coretǎ” ori “coritǎ”. Termenul de cǎlcǎtor sau cǎlcǎtoare este de origine latinǎ, la noi aria de rǎspândire este foarte largǎ, fiind folosit singur sau paralel cu alţi termeni, în aproape toate zonele viticole ale ţǎrii, mai ales în podgoriile moldoveneşti şi transilvǎnene. Forma cea mai veche de cǎlcǎtoare este cea semicilindricǎ, recipientul fiind scobit într-un trunchi de lemn, în general de esenţǎ moale, ce va fi înlocuit treptat la începutul secolului al XX-lea, cu cea fǎcutǎ din doage, scânduri orizontale sau combinate (postamentul scobit, iar pǎrţile laterale ridicate din scânduri).

Menţionǎm cǎ în procesul vinificaţiei ţǎrǎneşti tradiţionale, presarea la teasc nu era obligatorie, principalele forme de teascuri sunt urmǎtoarele: teascuri cu pene de lemn, cu pene şi şurub de lemn, cu şurub la mijloc, cu douǎ şuruburi, cu un şurub într-o parte, cu bârnǎ orizontalǎ, cu bârnǎ şi lanţ (în ultimii ani şurubul de lemn a fost înlocuit cu unul de metal). Teascurile aparţin în cea mai mare mǎsurǎ, secolului al XIX-lea, într- o mǎsurǎ mai redusǎ secolului al XVIII-lea, fapt explicabil datoritǎ perisabilitǎţii lemnului din care au fost fǎcute, construite din lemn masiv, de esenţǎ tare (stejar), au fost cioplite în cele mai multe cazuri cu barda şi au avut dimensiuni diferite.