• Antet Interior
  • Antet Interior1
  • Antet Interior2
  • Antet Interior3

Depozitarea şi valorificarea vinului

Locul dominant în materie de construcţii destinate depozitării şi conservării vinului, este deţinut de pivniţe, săpate sub nivelul solului, săpate sub case cu diferenţe de nivel, alcătuind un fel de demisol.

Pivniţa, în graiul local chimniţa, este săpată de obicei sub una din încăperile casei, intrarea făcându-se pe o uşă amplasată pe latura cu cea mai pronunţată diferenţă de nivel, adăpostită sub un târnaţ din lemn care ţine locul clasicului gârlici. Tavanul orizontal este format din scânduri groase, deasupra cărora sunt aşezate grinzile care susţin podeaua de scânduri a încăperii de deasupra, acest fel reprezintă tipul cel mai simplu de pivniţă ţărănească, caracterizat - din punct de vedere arhitectural - tocmai prin forma tavanului.

În gospodăriile mai închegate, se întîlneşte cel de-al doilea tip de pivniţă, caracterizat prin prezenţa bolţilor de piatră sau cărămidă, în cadrul acestuia distingem subtipul pivniţei lineare, de subtipul pivniţei ramificate.
Primul subtip este de forma unui semi-cilindru, boltirea fiind continuă şi compactă, pe toată lungimea, fundurile au forma unui semicerc, intrarea se face pe o uşă plasată lateral, cam la o treime din lungime, la care se ajunge coborând pe 10 trepte, aşezate într-un gârlici, ferestrele sunt străpunse în fundurile semicirculare, cât şi din alocuri în bolta groasă.

Al doilea subtip are o alcătuire mai complexă, din încăperea de bază longitudinală se trece într-o altă încăpere de aceeaşi formă, dar ceva mai mică, aşezată paralel cu prima, iar din aceasta într-o a treia încăpere pătrată. Trecerile dintr-o încăpere în alta se fac prin uşi marcate de chenare puternice, de blocuri masive de piatră, formând ogive sau arcuri în plin centru, erau lăţite la partea superioară pentru a permite trecerea butoaielor pântecoase.

Privitor la valorificarea produselor viticole vinul avea cea mai mare pondere, până în primele decenii ale secolului al XX-lea existau cărăuşi care transportau vin mai ales în centrele de minerit din Munţii Apuseni. Vinul era transpotat cu vase speciale, de formă prelungă, fixate şi făcând una cu corpul căruţei. În cantităţi mici, transportul vinului se făcea pe cai, acesta era încărcat în două bărbinţe (vase lunguieţe, cu o capacitate redusă), prinse în ambele părţi ale şeii. De aici rezultă unitatea de măsură caracteristică acestei zone – un cal de vin – reprezintă cantitatea ce putea fi cărată de un cal.